În mijlocul discuțiilor despre progresele tehnologice și proiectele urbanistice ambițioase, strigătul cetățenilor pentru necesități de bază precum apa caldă și căldura răsună puternic, părând aproape disonant. Pare aberant să cerem astfel de lucruri în zilele noastre, nu-i așa? Dar adevărata aberație nu se află în cerințele noastre, ci în neglijarea lor în favoarea unor “mari realizări” care nu se sprijină pe o bază solidă.

Asemenea unei construcții fără fundație, un oraș care nu poate asigura servicii esențiale precum canalizarea, apa caldă și căldura, stă pe un teren instabil. Acest an, prin bunăvoința divină, am fost binecuvântați cu o iarnă blândă. Totuși, această îngăduință nu este eternă – nici cea a naturii, nici răbdarea cetățenilor față de administrația care ar trebui să le asigure aceste drepturi fundamentale.

E timpul să recunoaștem că dezvoltarea orașului nostru trebuie să pornească de la îndeplinirea nevoilor primare ale locuitorilor săi. Aceasta nu este doar o chestiune de confort, ci una de demnitate și de drepturi fundamentale. În timp ce privim spre viitor și ne dorim proiecte grandioase, să nu uităm de fundamentul pe care acest viitor trebuie construit. Să nu permitem ca apelurile noastre pentru esențial să fie ignorate sau tratate ca o aberație. Este datoria administrației să servească nevoile cetățenilor, iar este responsabilitatea noastră să ne asigurăm că aceasta nu uită de cei pe care pretinde că îi servește.